LACRIMILE POCAINTEI - INCEPUTUL INVIERII
1. Cine este Sfantul Andrei Criteanul?
Sfantul Andrei Criteanul s-a nascut la Damasc in jurul anului 660, sub stapanire musulmana, intr-o familie crestina care i-a dat o educatie
aleasa. Mai tarziu, el devine monah in "Fratia Sf. Mormant" de la Ierusalim, fapt pentru care a fost mai tarziu supranumit si "Ierusalimiteanul".
Monahul Andrei ramane in Constantinopol unde i se incredinteaza conducerea unei importante opere social-filantropice, in special conducerea
unui orfelinat si a unei case pentru batrani, lucrare sociala foarte populara pentru Biserica bizantina din acea vreme. In anul 692, a fost ales
episcop de Gortyna, in Creta. De aici a primit si numele de "Cretanul" sau "Criteanul", pe care i l-a dat traditia bisericeasca. Sf. Andrei Criteanul
a trecut la viata vesnica in anul 740.
2. Ce este Canonul cel Mare al Sf. Andrei Criteanul?
Este vorba de un canon de pocainta, adica un lung imn liturgic (peste 250 stihiri), alcatuit din 9 cantari bogate, compuse la randul lor din stihiri
scurte de pocainta, ritmate de invocatia "Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma", cerere care aminteste de rugaciunea vamesului din prima
duminica a perioadei Triodului.
3. Cum si cand se canta/citeste Canonul cel Mare?
Acest canon al Sf. Andrei Criteanul se canta pe glasul al 6-lea, muzica trista si lina. Irmosul se canta de doua ori, la inceputul si la sfarsitul
cantarii. Rugaciunea "Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma" este insotita de metanie mica si de semnul sfintei cruci. Canonul Sf. Andrei
Criteanul se citeste pe fragmente in prima saptamana a Postului Sf. Pasti in zilele de luni, marti, miercuri si joi, la Pavecernita; iar in intregime se
citeste joi din saptamana a 5-a a Postului Sf. Pasti, la Pavecernita.
4. Ce contine Canonul cel Mare?
Acest bogat si frumos canon este deodata meditatie biblica si rugaciune de pocainta. Canonul Sf. Andrei Criteanul este un dialog al omului
pacatos cu propria sa constiinta, luminata de citirea Sfintei Scripturi. Sufletul care se pocaieste plange ca nu a urmat pilda luminoasa a dreptilor
virtuosi, ci robia patimilor aratate in multi pacatosi, dintre care unii nu s-au pocait, iar altii s-au mantuit tocmai fiindca s-au pocait.
Cu inima plina de smerenia vamesului, cu strigatul de iertare al fiului risipitor si cu gandul la infricosatoarea judecata, despre care vorbesc
Evangheliile primelor trei duminici ale Triodului, autorul Canonului cel Mare ne arata deodata durerea si puterea pocaintei, leac si lumina a
invierii sufletului din moartea pacatului.
Rugaciunea vamesului "Dumnezeule, miluieste-ma pe mine pacatosul!" devine in Canonul Sfantului Andrei Criteanul ritmul si respiratia
pocaintei in staruitorul stih: "Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma!". Pocainta-rugaciune a fiului risipitor: "Parinte, gresit-am la cer si inaintea
ta, nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau, primeste-ma ca pe una din slugile tale" ia accentul unui regret nesfarsit pentru pacat, ca pierdere
si moarte a sufletului care valoreaza mai mult decat toata lumea materiala: "Ia aminte, Cerule, si voi grai; pamantule, primeste in urechi glasul
celui ce se pocaieste lui Dumnezeu si-L lauda pe Dansul". (Cantarea a II-a, 2) . Pacatul este alipirea sufletului de cele pamantesti incat: "... toata
mintea tarana mi-am facut" (Cantarea a II-a, 6). Prin pacat se pierde frumusetea nevinovatiei din rai, se pustieste sufletul, se schimba
demnitatea omului in rusine, iar apropierea de Dumnezeu se preface in instrainare de El.
Pacatul pe care il descrie Canonul cel Mare nu este al unui singur om, ci al firii omenesti cazute, incepand cu Adam si Eva. De aceea,
Canonul cel Mare imbina pocainta cu meditatia privind caderile in pacat sau biruinta asupra pacatului, asa cum se vad acestea in Sfanta
Scriptura. Canonul cel Mare se canta in Biserica in timpul perioadei de pocainta a Postului Mare al Sfintelor Pasti, tocmai pentru a se arata ca
toti oamenii au nevoie de pocainta si de iertare a pacatelor pentru a ajunge la mantuire. Marii pacatosi care s-au pocait si s-au ridicat din pacat si
patimi devin nu numai dascali ai pocaintei pentru intreaga Biserica, ci si rugatori pentru cei care se lupta cu pacatul sau se curata de el prin
pocainta.
Astfel, Cuvioasa Maria Egipteanca este invocata in Canonul cel Mare in stihul: "Cuvioasa Maica Marie, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi
pacatosii". Iar mai tarziu, Biserica a adaugat in Canonul Sfantului Andrei Criteanul si stihul-rugaciune adresat lui insusi: "Cuvioase Parinte
Andrei, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi pacatosii!".
Rugaciunile din Canonul cel Mare adresate Maicii Domnului si Sfintilor Apostoli arata, in general, legatura dintre pocainta si inviere, dintre
vremea Postului si sarbatoarea Pastilor. "Apostoli, cei doisprezece de Dumnezeu alesi, aduceti acum rugaciunea lui Hristos, ca sa trecem toti
curgerea postului, savarsind rugaciuni de umilinta si savarsind virtuti cu osardie; ca in acest chip sa ajungem sa vedem Invierea cea slavita a lui
Hristos Dumnezeu, slava si lauda aducand". (Cantarea a III-a, sedealna a 2-a). Maica Domnului, care a purtat in pantecele ei si pe bratele ei pe
Hristos-Domnul aratandu-L lumii, impreuna cu Apostolii care au binevestit lumii pe Hristos arata aici taina insasi a Bisericii in care puterea si
darul pocaintei devin pregatire si dor de inviere, arvuna a vietii vesnice ca legatura de iubire a omului cu Dumnezeu.
Marturisirea si preamarirea Sfintei Treimi in Canonul cel Mare arata ca pocainta crestina este taina refacerii comuniunii oamenilor cu Sfanta
Treime. Botezati in numele Sfintei Treimi, crestinii reinnoiesc taina botezului prin lacrimile pocaintei, mor pentru pacat si inviaza sufleteste pentru
Hristos.
Marturisirea dreptei credinte prin doxologie se leaga strans de redescoperirea dreptei vietuiri prin pocainta. Milostivirea Sfintei, celei de o
fiinta, de viata facatoarei si nedespartitei Treimi este temelia si puterea care face ca "usile pocaintei" sa devina cale catre "portile
Imparatiei cerurilor".
+ Daniel
Mitropolitul Moldovei si Bucovinei
pdf